Sudarea prin difuzie

Sudarea prin difuzie (fig 1.1) se realizează la o temperatură mai mică decât punctul de topire al materialelor de îmbinat, iar coalescenţa suprafeţelor de contact se produce la presiuni sub cele care ar determina deformarea produsului la nivel macroscopic.

În acest caz interacţiunea la nivel atomic dintre cele două materiale de sudat este concretizată în difuzia reciprocă prin suprafaţa de separare. Prin aplicarea unei presiuni din exterior asupra pieselor se realizează o deformare plastică la nivel microscopic a suprafeţelor de contact dintre acestea. Pentru accelerarea procesului de difuzie piesele se încălzesc la o temperatură de aproximativ 60 … 80% din temperatura de topire, folosindu-se de regulă sisteme cu inducţie. Procesul de sudare are loc în vid sau în atmosfer ă de gaz protector, ceea ce favorizează difuzia.

Fig.1.1. Sudarea prin difuzie

Cu cât temperatura de încălzire este mai mare, cu atât forţa de presare şi timpul de menţinere sunt mai mici. Sudarea prin difuzie poate fi utilizată la sudarea oţelurilor carbon sau aliate, a metalelor neferoase şi a aliajelor acestora şi la sudarea unor cupluri de materiale greu sudabile prin alte procedee, ca de exemplu, oţel-aluminiu, cupru-oţel, metal-sticlă, metal-material ceramic etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *