Sudarea in linie este asemănător sudării prin puncte, cu deosebire că în locul electrozilor se folosesc role din cupru apăsate pe piesele sudate (fig. 1.1, a). Ca şi în cazul precedent, rolele sunt confecţionate din aliaje de cupru, fiind răcite forţat cu apă. Pentru a se coordona în timp forţa de apăsare, circulaţia curentului şi mişcarea de deplasare a pieselor, în vederea obţinerii unei succesiuni de puncte suprapuse, se pot utiliza următoarele scheme de lucru: – rotirea continuă a rolelor sub apăsare constantă şi menţinerea continuă a curentului de sudare, ceea ce corespunde unei diagrame de funcţionare ca cea din figura 1.1, b ; – rotirea continuă a rolelor sub apăsare constantă şi deconectarea periodică a curentului (impulsuri de curent), ceea ce corespunde diagramei din figura 1.1,c

Fig. 1.1. Sudarea electrică prin rezistenţă în linii

1 – piese ; 2 – role ; 3 – transformator.

Fig. 1.2. Exemple de îmbinări sudate în linie.

• rotirea continuă a rolelor şi modularea curentului prin variaţia apăsării. (rezistenţa de contact depinde de for ţa de apăsare ; v. sudarea prin puncte) ;
•  rotirea discontinuă cu apăsare constantă şi impulsuri de curent în timpul opririi.
  Dintre schemele prezentate, o r ăspândire mare o are rotirea continuă cu deconectarea
  periodică.

Domeniul de aplicare. Sudarea în linie are un domeniu de răspândire mai restrâns decât sudarea prin puncte din cauza unor dificultăţi de ordin mecanic în aplicarea apăsării şi din cauza uzurii rolelor. Procedeul se foloseşte la sudarea pieselor cu grosime sub 3 mm, în cazul când se urmăreşte realizarea etanşeităţii, ca de exemplu rezervoare de combustibil pentru autovehicule (fig. 1.2, a), ţevi sau a rezistenţei mecanice sporite (carcase, profile sudate, fig. 1.2, b). Regimurile orientative de lucru se prezintă în tabelul 1.1.

Regimul de sudare în linie a pieselor din oţel carbon