Acest procedeu de sudare utilizează ca sursă de energie calorică o flacără produsă prin
arderea (de obicei în oxigen) a unui gaz combustibil cu putere calorifică ridicată, de exemplu:
acetilena, hidrogenul, propanul etc. Dintre acestea, cel mai des se utilizează acetilena, care are o
putere calorifică de circa 49.000 KJ/Nm; mult mai mare decât a altor gaze (de exemplu: a hidrogenului care este de circa 11.000 KJ/Nm

               Flacăra oxiacetilenică. Arderea completă a acetilenei în oxigen se produce după reacţia
chimică C2H2 + 2,5 O2 = 2CO2 +H2O + Q. Dacă amestecăm volume egale de acetilenă şi oxigen, rezultă prin ardere, oxid de carbon şi hidrogen, adică un amestec reducător de gaze ce încă mai poate arde:
C2H2 +O2 2CO + H2 + Q1. în funcţie de raportul volumic O2/C2H2 din flacăra oxiacetilenică, numit raport de combustie şi notat de regulă prin K, se disting trei tipuri de flăcări: cea reducătoare sau carburantă, cu un raport mai mic de 1,1, normală – cu raportul cuprins între 1,1 şi 1,2 şi oxidantă, având raportul mai mare de
1,2. În flacăra oxiacetilenică de orice tip se disting următoarele zone caracteristice, conform
figurii 1.1.

 Fig 1.1. Flacăra oxiacetilenică

– Nucleul, în care are loc încălzirea treptatăa amestecului de gaze pânăla temperatura de aprindere.
Într-un strat exterior subţire al nucleului se produce descompunerea par ţialăa acetilenei în hidrogen
şi carbon, cu formarea unor particule solide de carbon care, aflându-se la temperatur ăridicată,
str ălucesc conturând bine nucleul, care la interior are o culoare albastr ă.
– Zona reducătoare este zona arderii primare, în care se produce reacţia (5.23) de ardere a acetilenei,
pe baza oxigenului primit prin bec. Aceastăzonăare o culoare albăstruie.
– Zona flăcării secundare, în care se produce arderea secundar ăa produselor rezultate din arderea
primar ă, pe baza oxigenului din aerul înconjur ător. Aceastăzonăare un caracter oxidant, deoarece
CO2 şi H20 la temperaturi ridicate pot oxida fierul. Culoarea flăcării secundare este
galbenă-roşiatică.
Zonele amintite mai sus sunt diferite ca mărime, în funcţie de tipul flăcării respective.

Principalele utilaje necesare la sudarea cu flacără sunt: sursele de acetilenă (generatoare sau butelii de acetilenă), sursele de oxigen, reductoarele de presiune pentru cele două gaze folositeşi trusa cu arzătoare pentru sudarea cu flacără[ de gaze.

Acetilena îmbuteliată, obţinutăîn instalaţii speciale de oxidare par ţialăcu oxigen a gazului metan, are de obicei o puritate mai mare decât cea rezultată în generatoare, fapt care o indică pentru folosirea la lucrările de sudare deosebite.

eductoarele de presiune au rolul de a micşora presiunea gazelor care iau parte la reacţia de ardere, de la presiunea înaltă la care se găsesc în butelii, până la presiunea de lucru, şi de a menţine constantă această presiune.
Arzătorul pentru sudare cu flacără are rolul de a realiza amestecul carburant şi a dirija spre îmbinare flacăra rezultată.

O trusă de arzătoare conţine de obicei un corp şi 8 seturi de injectoare, şi subansamble bec-conductă-cameră de amestec având dimensiuni cu atât mai mari, cu cât consumul de gaze este mai mare (la sudarea unor table mai groase). Acestea sunt numerotate cu cifrele 0 … 7.

Toate echipamentele necesare pentru sudare tăiere le găsiți aici

Arzător

Trusă

Reductor

Butelie

Duze tăiere/bec sudură